De parca aş avea nevoie... dar de fapt, am!
De obicei scriu la general, adresîndu-mă tuturor, acum însă voi scrie la persoana I,
pentru că asta o scriu nemijlocit despre mine.
Oamenii care mă cunosc sau care m-au văzut măcar o data, m-au vazut zîmbind, m-au văzut
optimistă, curajoasă, matură, cînd de fapt nu e totul chiar atît de simplu.
Da, sînt puternică, spun asta încrezută, pentru că nu mulţi dintre voi au trecut peste tot
ce am trecut eu, n-o spun pentru compătimire, o spun pentru că astăzi am învăţat un lucru
important, un lucru pe care îl ştiam demult dar pe care nu-l puteam înţelege definitiv...
Am învăţat că a fi puternic nu înseamnă a zîmbi mereu sau a fi mereu optimist, a fi puternic
nu înseamnă nici a ignora problemele sau oamenii care încearcă să te ajute, a fi puternic
nu înseamnă a te ascunde după aparenţe false... De fapt, a fi puternic înseamnă a plînge,
a fi conştient de ce se întîmplă, a nu fugi de probleme ci a le privi în faţă. Sînt puternică,
o spun pentru că în comparaţie cu cei slabi nu mi-e frică să plîng sau să arăt oamenilor
apropiaţi cît mi-e de greu... nu mi-e frică de părerea cuiva...
De obicei cînd îmi era mai greu, aveam o metodă foarte rea de a depăşi astfel de situaţii,
şi anume, mă închideam în sine, considerîndu-mă prea puternică pentru a primi ajutorul
cuiva, mereu îmi spuneam că n-am nevoie de nimeni, cînd de fapt aveam...
Sînt situaţii în care, chiar şi acel cuvint spus de un om străin care mă enerva odinioară
acum înseamnă foarte mult pentru mine, sînt situaţii în care, disperată, am nevoie de cineva
care să mă îmbrăţişeze şi să-mi fie alături ...
Eu sînt puternică pentru că nu mie frică să spun că am nevoie de ajutorul cuiva, că am nevoie de îmbrăţişări şi cuvinte calde...
Fiţi puternici şi preţuiţi oamenii care vă sînt alături!
