Regrete

Regretele ne fac melancolici fără să ne rateze aspiraţile, deoarece în regret există o conştiinţă a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis.

Avem o viaţă înainte, fraza ce omoară în noi speranţa că într-o clipă totul va deveni perfect, şi frază care naşte o ultimă aspiraţie spre un viitor mai bun.

Regretele, mici ucigaşe care ne rănesc încontinuu,ne provoacă războaie interne şi ne lasă pierduţi în disperări.

Ai simţit vreodată tortura regretelor,cînd numeri fiecare clipă a nopţii, cînd nu mai eşti decît tu singur în această lume, cînd remuşcările tale  sînt esenţiale în istorie, cînd în tine cresc cele mai groaznice văpăi şi nu mai ştii unde-i adevărul?

Regretele sînt omeneşti, remuşcările îţi demonstrează că eşti muritor,că greşeşti şi îţi pasă.

 Nu mi-e frică de regrete. Regret pentru că uneori egoismul mă doboară,regret pentru că nu-mi muşc limba atunci cînd e nevoie, regret cînd fac concluzii pripite,cînd rănesc pe cineva conştient. 

Îmi pare rău pentru o mulţime de cuvinte aruncate grăbit, pentru suferinţa celui pe care-l iubesc, îmi pare rău pentru atîtea nimicuri, nimicuri care distrug totul în calea lor.

Nu putem schimba ziua de ieri, nu putem înlocui vorbele spuse, nu putem schimba circuitul universului. Dar sîntem conştienţi că mîine totul va fi altfel.

Nu mi-e frică de regrete. Regret.