Regretele ne fac melancolici fără să ne rateze aspiraţile,
deoarece în regret există o conştiinţă a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul
fiind oarecum deschis.
Avem o viaţă înainte, fraza ce omoară în noi speranţa că
într-o clipă totul va deveni perfect, şi frază care naşte o ultimă aspiraţie spre un
viitor mai bun.
Regretele, mici ucigaşe care ne rănesc încontinuu,ne
provoacă războaie interne şi ne lasă pierduţi în disperări.
Ai simţit vreodată tortura regretelor,cînd numeri fiecare
clipă a nopţii, cînd nu mai eşti decît tu singur în această lume, cînd remuşcările tale sînt esenţiale în istorie, cînd în tine cresc cele mai groaznice văpăi şi nu mai ştii unde-i
adevărul?
Regretele sînt omeneşti, remuşcările îţi demonstrează că eşti
muritor,că greşeşti şi îţi pasă.
Îmi pare rău pentru o mulţime de cuvinte aruncate
grăbit, pentru suferinţa celui pe care-l iubesc, îmi pare rău pentru atîtea nimicuri, nimicuri care distrug totul în calea lor.
Nu putem schimba ziua de ieri, nu putem înlocui vorbele
spuse, nu putem schimba circuitul universului. Dar sîntem conştienţi că mîine totul va fi
altfel.
Nu mi-e frică de regrete. Regret.