Căutarea

Sînt clipe grele în viaţă, clipe în care tot încerci să cauţi... să cauţi vinovatul, să cauţi răspunsuri, să răscoleşti în tine...pentru a găsi adevărul.

Căutarea... conştientizarea asta grea a greşelilor, a regretelor...

Caut în mine, mă caut în toţi pe mine... caut oameni care mă înţeleg, caut alinarea... caut adevărul. Şi ce găsesc? Mă regăsesc iarăşi  privindu-mă în oglindă şi căutînd în ea, pe mine....

E complicat. Nu pot înţelege. Mi-e greu, dar continui să caut... De ce? Ce încerc eu să găsesc? Şi o să pot eu oare primi ceea ce am găsit?

Nu căuta! Nu-ţi răscoli sufletul! El are regulile sale... El ştie cînd trebuie să te doară, cînd trebuie să nu-ţi pese, cînd trebuie să plîngi şi cînd să zîmbeşti! Lasă-l în pace! Lasă-l să ia decizii singur...

Există dragostea, sentimentul care te poate salva! Sentimentul care te poate întoarce din căutări, care te poate înţelege, care te poate alina!

Lasă-ţi sentimentele slobode... lasă-le să-şi trăiască propria viaţă! Nu căuta! Vei găsi doar nimicuri, doar banalităţi... Vei găsi lucruri pe care nu le vei înţelege şi vei începe din nou să cauţi răspunsuri....

Nu-ţi petrece tot restul vieţii căutînd. Hoinărind cu gîndurile prin Univers şi pierzîndu-ţi Sufletul.